Friday 14 June 2013

345 de zile, 49 de săptămâni şi 10 luni...

Cum e după ce a trecut aşa de mult timp de la întoarcerea ta a fost o intrebare pusă de o prietenă.... Cum e oare?
Păăăăiiii.... cam greu aş putea spune.... şi cam ciudat, şi parcă a fost ieri...

E foarte ciudat să mă intorc ȋntr-un loc care e atât de la fel ca ȋnainte, dar totuşi, atât de diferit. E o experienţă nouă, ca şi cum aş fi ȋn exchange pentru a doua oară. Intri ȋn aceeaşi rutină ca ȋnainte să pleci, şi totuşi, percepi totul diferit. E greu de ȋnţeles, la fel cum e greu de explicat... trebue să treci prin asta ca să ȋnţelegi.
Plecatul un an ȋntr-o altă cultură, ȋntr-un alt mediu decât cel cu care eşti atât de obişnuit, cu oameni pe care nu îi cunoşti deloc, nu e doar un moft... e o lecţie de viaţă pe care o recomand oricui. Nu pot să spun că a fost în totalitate uşor, nu, a fost destul de greu, am vrut să mă întorc de mai multe ori, mai ales în primele luni.... totuşi a meritat cu vârf şi îndesat. Un exchange, de oricare fel ar fi el, sau cu orice organizaţie(Rotary, AFS, EF, AIESEC....) e tot un exchange. E o aventură, o descoperire...
Nu e doar "mai multe luni fără ai tăi", e excursia oricăruia spre maturizare, spre a afla cine suntem cu adevărat, spre a ne găsi resursele pentru a "supravieţui"noutăţii, pentru a scoate ce e mai bun din orice situaţie.

Aşa că, ce pot să spun... mergeţi în exchange, oriunde, oricând şi pentru oricât timp, MERITĂ!

Bisous bisous de chez moi,
Coco