În data de 26 august 2011 am pornit în această magică aventură care acum este pe sfârșite... E trist să spun acest lucru, dar e foarte adevărat că îmi rămân doar 50 de zile de călătorit...
Am ajuns extrem de obosită dupa multe foarte multe ore de voiaj prin diferite avione din diferite țări, însă nimic nu m-a descurajat mai atre decât faptul că la plecare eram cea mai buna vorbitoare de franceză din clasă și când am ajuns aici nu eram în stare să leg o propoziție coerentă și mai ales îmi era extrem de greu să înțeleg ce mi se spunea. A fost greu să ma obișnuiesc cu ideea că pentru ei, franceza mea de bază învățată în România era un miracol și că nu trebuia să-și întoarcă limba încercând să-mi vorbească în engleză. Până la urmă am înțeles că nu vorbeam chiar așa de rău, doar că aveam un accent complet diferit și nu vorbeam prea repede.... trecând peste acest mic detaliu numit limbă străină, în primele 2 luni a fost o vacanță de vară prelungită, doar că realitatea nu era aceeași... Mi-a luat ceva timp să ma obișnuiesc cu ideea că nu mă întorc acasă decât peste 10 luni... Imaginează-ți să fii în vacanță și să realizezi că de fapt nu e vacanță e viața ta și că nu îți vei vedea familia și prietenii de acasă pentru 10 luni... si că totul e pe bune, nu e implicată niciun fel de glumă!
When reality strikes everything gets harder, but not impossible!!
Și asta am simțit-o pe pielea mea, după ce au trecut cele 2 luni de entuziasm nemărginit! Limba străină nu a adus foarte multe probleme pentru că aveam o anumită bază de la școală, însă faptul ca mi-a fost greu să-mi găsesc locul, să-mi găsesc prieteni, să mă identific cu cultura și să nu văd aceeași lume cunoscută ca de obicei la școala a fost foarte greu.... Noroc că nu a durat mult! Aici am cunoscut persoane extraordinare care m-au ajutat să-mi găsesc locul, să mă identific cu schimbările culturale și mai ales să trec peste marele șoc cultural(cel mai mare dușman al elevului de schimb). Nu pot spune că a fost ușor, dar a trecut cu bine! Toată lumea spunea că e greu să treci peste acest șoc cultural, însă nu i-am crezut până nu s-a dovedit adevărat... Aș putea spune cu mâna pe inimă că fiecare dintre noi simțim acest șoc într-un mod diferit, dar în același timp la fel... este dificil de explicat ceea ce simțim până când nu ni se întâmplă cu adevărat, însă acest șoc este lucrul care ne leagă foarte strâns unii de alții! Pentru mine cel mai dificil a fost în perioada sărbătorilor, fiind momentul în care eram toată familia reunită, doar că anul acesta eu lipseam, sau mai degrabă ei nu erau aici cu mine! M-am simțit singură, dar înconjurată de foarte multă lume, pierdută, dar niciodată părăsită și mai ales aceste sărbători m-au ajutat să-mi dau seama că trebuie să îi accept pe ceilalți care vin spre mine, chiar dacă nu sunt familia mea din România, sunt familia mea de aici și îmi sunt alături când râd, când plâng, când îmi este greu ca o familie adevărată.
Da... a fost greu să fiu lovită de relitatea șocului cultural, dar nu a fost niciodată imposibil de depășit!
Acest an de schimb este modalitatea prin care viața îți spune ” Never say never” este un mare DA pentru toate oportunitățile care ți se oferă... asta e un schimb de experiență!
Mi-a fost greu, am plâns, m-a durut, dar a trecut cu bine și sunt fericită de asta!
bisou bisou de Quebec,
Coco
